Micul meu Picasso

Scriu aceasta postare  pentru ca, in ultimul timp, am tot citit pe blogurile mamicilor prietene despre nazdravaniile prichindeilor vostri si imi doresc din toata inima sa vina vremea cand si noi vom scrie DOAR despre asta. Asa ca  in seara aceasta vreau sa va povestesc doar despre ce asa ceva, ce am facut noi azi, ca o mami si un Bibi, singuri acasa. Ne-am trezit si ne-am alintat un pic in pat, am numarat bufnitele de pe paturica, am pregatit un ou fara coaja in apa, pe care Bibi l-a mancat in vreo 2 ore. Ne-am uitat la Kiper si apoi am strigat, asa cum ne-am priceput, impreuna cu Dora (preferatele lui Bibi, in acest moment, de pe canalele de desene). Pentru ca la un moment dat mi-a sunat telefonul si a trebuit sa notez ceva, intr-un moment de neatentie am lasat creionul  la indemana lui Bibi. Probabil ca el s-a gandit ca frigiderul nostru are nevoie de contributia lui artistica - asa ca, in timp ce eu pregateam pranzul, Bibi a pictat usa de la frigider. Apoi a dat o mana de ajutor si la curatarea acestuia.

Dupa cum vedeti si peretii au avut parte de acelasi tratament de-a lungul timpului, asa ca, in curand, se anunta o varuiala generalizata. Nu de alta, dar ne trebuie loc liber pentru pictat.