Bibi creste frumos. E un copil minunat. Azi doamna doctor de la analize a ramas surprinsa sa vada cum a intins singurel degetelul la asistenta pentru a-l intepa. Noi ne-am obisnuim asa de mult cu aceasta rutina ca abia atunci cand altcineva observa ne dam seama de... neobisnuitul situatiei.

Azi am discutat pentru prima oara serios despre chelatori, adica medicamentele folosite si ce optiuni avem pentru a putea incerca sa eliminam intr-o oarecare masura fierul depus pe organele vitale. In adancul sufletului meu speram ca vestile sa nu fie asa de proaste, dar feritina lui a depasit deja pragul de 20 de ori mai mare decat maximul admis. Asa ca, asteptam acum sa implineasca Bibi 2 ani sa putem incepe si acest protocol medical. Mai devreme nu se poate.

In postul trecut vorbeam despre donatorii de sange. Vreau sa va anunt ca intre timp, Mangalia s-a mobilizat si cu ajutorul Primariei si al Consiliului Local am reusit sa aducem echipa de la Centrul de transfuzii aici o data la doua saptamani. Si de fiecare data au fost donatori. E o mare realizare si noi, ca parinti, le ramanem profund recunoscatori tuturor celor implicati.

Multumim, Mangalia!

Sunt tare mandra sa va anunt si ca Bibi e foarte vorbaret. La un an si 4 luni spune:

- mama, tata, papa, apa;

- imita vaca, rata, calul, porcul;

- zice ouuuu (ou), ca-cal ( cascaval), ca-cane( castane), vrum-vrum, nana ( bunica), nini (bunicul) , pupu ( pup) si altele care nu-i vin acum in minte.

aaa, si promite sa fie un mare pictor abstract. A inceput deja cu peretele din hol.