De ieri a venit primavara in Mangalia si e o incantare sa-l vad pe Bibi cum se bucura sa descopere lucrurile din jurul lui. Este deja un baietel de 9 luni, care a reinceput sa creasca - pe perioada prednisonului stagnase cresterea si prezenta trasaturile specifice terapiei cu steroizi- sa se ridice singurel si sa paseasca.
Nici nu-mi vine sa cred cum a trecut timpul. Parca mai ieri era acum un an si asteptam cu nerabdare ziua in care il voi vedea pentru prima oara. Acum schimbarile se vad de la o zi la alta: stie sa isi apropie obrazul cand ii cer sa-mi dea pup, ne cearta in "bebeleza" atunci cand cu-i convine ceva sau intervine in conversatie cand i se pare ca nu-i bagat in seama, acoperindu-ne cu o ploaie de dadada-ghia-ghia-ghia.
Marti a trecut cu bine de a zecea transfuzie de sange iar saptamana urmatoare vom face analize mai amanuntite care ne vor spune concentratia de fier acumulata in ultimele luni. Va fi o zi grea pentru noi. Vestea buna e ca pana acum nu s-a pricopsit cu boli inerente transfuziilor( hepatite in special) insa atat timp cat vom fi dependenti de sangele altora, vom fi in pericol.
Pe cand scriam acest post am primit un mesaj care ma anunta ca povestea lui Bibi a aparut si pe http://cabral.ro/.
A aparut o inadvertenta, in sensul ca se pot face nu 30 ci maxim 300 de transfuzii, insa transfuziile ne sunt si prieteni - si dusmani. Sunt bune pentru ca ne salveaza bebelusul de la luna la luna- si dusmani pentru ca ii incarca organele vitale cu fier provocand ravagii in timp- mai ales intr-un organism in crestere. Multumim Lala si multumim din suflet, Cabral!
O primavara minunata tuturor!
Va indemnam sa gasiti bucurie in toate gesturile si faptele marunte ale celor din jurul vostru, asa cum ne bucuram noi de fiecare secunda pe care o petrecem alaturi de zambetul lui Bibi.
