Povestea unei picaturi de sange

Cei care ne cunosc povestea stiu cat de mult le suntem noi datori donatorilor de sange. Acesti anonimi au fost eroii nostri cat timp Bibi a fost langa noi aici, pentru ca el avea nevoie de sange foarte des. O data la trei sau sase saptamani mergeam la spital doar pentru aceasta procedura. Si era greu de indurat pentru micutul meu, care insa suporta situatia cu seninatatea si cumintenia unui omulet curajos.

Eu nu am putut dona cat timp l-am avut pentru ca l-am alaptat pana in ultimele zile. Acum insa vreau sa ofer acest dar pretios. E o procedura simpla care salveaza vieti. Intreit: pentru ca din cantitatea donata o singura data se pot extrage constituentii sangelui separat ( hematii, trombocite si plasma) si folosite la trei pacienti compatibili. Sangele donat poate fi folosit la pacientii bolnavi de hemofilie, talasemie, anemici, victimele din accidente de circulatie, arsuri sau in timpul atator interventii chirugicale.

Oricine poate dona sange. Nu conteaza ca esti sarac sau bogat, ca esti tanar sau matur. Important e sa fii sanatos. Sangele donat de tine poate salva un bebelus, cum a fost al meu, pe mama, tata sau fratele tau.

Ca volum, sangele se reface in organism in decursul aceleasi zile. Nu e nevoie sa stai nemancat pentru a dona sange. Dimpotriva, trebuie sa mananci si sa te hidratezi corect in dimineata in care vei dona. 

Donarea de sange este sterila. Indiferent de ce credem ca se intampla prin spitale, prelevarea de sange se face in conditii sterile si in perfecta siguranta pentru donator.

Pentru a putea dona sange trebuie 

- sa ai varsta intre 18 si 62 de ani;

- cantaresti peste 50 kg;

- sa ai tensiune normala;

- sa nu fii insarcinata sau sa alaptezi;

- sa nu suferi de boli de piele, ulcer, hepatita sau alte boli transmisibile.

Peste trei luni voi dona sange iar. 
Ma simt datoare si onorata ca pot sa o fac. 

E un dar direct din inima mea. La propriu. 

De ziua lui Bibi

Azi, pe Pamant, Bibi ar fi implinit 3 ani. Anul trecut pe vremea aceasta, de ziua lui, eram la spital pentru intepaturile saptamanale si Diana ne facuse un tort. Nimic nu prevestea intamplarile din lunile urmatoare: Bibi se grabea sa ajunga acasa.

Toti cei ce vi-l amintiti, va rog sa nu o faceti cu tristete ci cu drag, cu un zambet si recunostinta ca intr-un fel frumos, viata lui, atat de scurta aici, a atins atat de multi oameni. Si continua sa o faca.

Iar noi, cei care am ramas, suntem aici sa ducem mai departe mostenirea lui si a tuturor celorlalti ingeri, plecati mult prea devreme. 

La initiativa si impreuna cu Alice, mama lui Raducu, vrem sa aducem putina alinare si demnitate copiilor care se lupta cu afectiuni onco-hematologice sau care necesita tratamente intravenoase de lunga durata: sa scape de oroarea acelor si intepaturilor si branulelor montate atat de des, intr-un chin cumplit pentru cei mici. Ma refer la initiativa unui proiect prin care vor fi montate subcutanat, porturi de acces pentru: chimioterapie, transfuzii de sange, recoltare de analize, nutritie parenterala, terapia durerii.

Peste tot in Europa implantarea subcutanata de porturi cu acces este standardul la astfel de afectiuni. In Romania nu exista fonduri, nu exista suficienti medici pregatiti sa o faca, in Romania nu exista decat scuze. Cu sprijinul spitalelor din zonele noastre ( Iasi, respectiv Constanta) am adunat echipe de medici tineri si dedicati care au intrat intr-un program de instruire in tehnicile specifice de implantare. 

In prezent, la Iasi programul este in derulare si au fost deja montate dispozitive la trei copii. La Constanta, prin mijlocirea Asociatiei lui Alice si a Asociatiei Daruieste Aripi, in care sunt voluntara, am organizat intalnirea preliminara cu medicii si am stabilit pasii pentru programul de training. In masura disponibilitatilor noastre, vom suporta costurile dispozitivelor. Poate asa, se vor deschide niste ochi. Si niste buzunare guvernamentale.

E doar un mod prin care noi, cei trecuti prin asta, incercam sa le aducem putin confort copiilor care duc pe umerii lor mici boli atat de grele.

Aceste camere implantabile vor mari siguranta actului medical, tratamentele vor fi mai eficiente, fara riscuri implicate si cu un minim de stress asupra micului pacient si al parintilor lui.

E doar cat putem face noi. Greul il duc ei, micii eroi. 

Dormi in pace, puiul meu drag. Mami si tati te iubesc.