Daca nu poti face un bine, nu-i impiedica pe altii sa-l faca

Scriu acest post pentru a lamuri unele semne de intrebare venite din partea unor persoane care nu au vrut sau nu avut chef sa ma intrebe pe mine personal care e situatia noastra financiara. Da, tatal copilului meu are postata o declaratie de avere pe internet si care e o declaratie sincera.

Da, tatal lui Bibi e consilier local in Mangalia , si nu ,,politician”  - primind aproximativ 500 de lei pe luna pentru aceasta functie. Banii intra in acelasi cont care este postat mai sus in blog. De cand a fost facut acest cont, nimeni nu a retras vreun banut din el. Tot acesta este si contul in care intra cei 200 de lei pe care ii da statul fiecarui copil, pana la 2 ani.  

Vestitul yacht este o salupa veche de 10 ani. Este pusa la vanzare pe okazii.ro http://www.okazii.ro/catalog/52205045/barca-fibra-motor-yamaha.html pentru suma de 5000 de euro. Eu nu stiu ce yacht costa 5000 de euro.

Locuiesc impreuna cu Bibi si sotul meu intr-un apartament cu 3 camere la etajul 2 intr-un bloc construit in 1966.Sotul meu lucreaza la o firma de stat si castiga 30.000 lei intr-un an. Asta insemana 2500 lei/luna, asta cu tot cu bonuri de masa. Nu este actionar niciunde si nu are nicio firma cu profit. In anul in care am fost gravida, a vandut actiunile pe care le detinea cu 10.000 de lei, ca sa pot naste eu la privat.

“Casa de vacanta de pe malul marii” – reprezinta de fapt  30% o casa din chirpici cu 3 camere in satul Letea. Iar terenul din satul 2 mai, care a fost cumparat  in anul 2006 E DE VANZARE.

M-am tuns scurt, baieteste, ca sa nu mai dau banii pe vopsea. Pentru ca de cand l-am nascut pe Bibi am albit ca o baba. Sunt membra activa pe forumul desprecopii.com si membrii de acolo stiu ca mi-am vandut la licitatie si hainele, cartile si bijuteriile. Tot ce era de valoare, mai putin verigheta.

Asta e luxul in care traiesc eu.

TOTUL ESTE DE VANZARE. Imi da cineva 100.000 de euro pe ele? Le vand in acest moment!

In caz ca se intreaba cineva cu cat am contribuit noi ca parinti la toate astea: Vizita la spitalul din Israel am facut-o pe banii nostri. Analizele si viata acolo pentru 10 zile ne-au costat  cam  10000 de euro.  Ultima factura de analize pe care trebuie sa o platesc la o clinica din Germania, un test de evaluare a aminoacizilor din  urina costa 520 de euro. Transportul mostrei  inghetate de urina  a costat 720 de lei. Mai mult decat daca as fi luat eu avionul si si fi dus mostra personal. Aceste teste trebuie repetate o data la 3 luni. Aminoacizii pe care ii primeste zilnic Bibi sunt preparati lunar la un laborator din SUA si in fiecare luna costa 100 de dolari + 70 lei vama. Consultatiile lunare cu medicul nutritionist  curant al lui Bibi inseamna 120 lire sterline/lunar. Totul in viata lui Bibi e controlat din punct de vedere organic: de la sapunul cu care il spal, apa pe care o bea si hainele cu care il imbrac. Incercati voi sa traiti intr-o lume ca o noastra cu 3000 de leucocite. Are rost sa va mai spun inca o data ca Bibi face analize de sange saptamanale? Si transfuzii lunare? Si ca noi mergem cu absolut totul la noi: de la vata si ser fiziologic pana la comprese sterile si ace si branule?Aceste cheltuieli se fac din banii nostri: din salariu si indemnizatia mea de mamica. Si pentru toate exista facturi.

Stiu ca mai sunt destine ca ale noastre si din pacate sistemul medical din Romania ne aduce aminte de acest lucru de fiecare data: pentru ca desi dosarul medical al fiului meu la criteriul Estimarea riscului vital legal de evolutia bolii – are 10 puncte din 10- si e calificat cu RISC MAJOR si desi dosarul e depus din luna mai 2011, nimeni nu ne-a raspuns.  Ce ar trebui sa fac eu ca mama? Sa stau acasa si sa imi las puiul sa se stinga, doar pentru ca sistemul e indiferent sau ca spitalele din Romania nu il pot ajuta?  

Nu, nu voi face asta. Pentru ca sunt mama lui Bibi. Si pentru zambetul lui traiesc.