Iata ca se apropie si un an de cand Bibi ne zambeste si ne priveste cu ochii lui mari. Puiul meu este cea mai mare inspiratie din viata; nu imi puteam inchipui ca un sufletel te poate angrena si te poate face capabila de atatea fapte si lucruri. Asa cum spunea o buna prietena de-a noastra, Bibi a venit cu un scop pe pamant- sa ne invete ce inseamna viata.
Abia acum descoperim. E o scoala dificila, cu lectii multe si surprinzatoare, dar diploma de buni parinti, pe care o vom primi de la el, cand vom termina cursul este singura pe care ne-o dorim. Toti cei care ni s-au alaturat de-a lungul timpului, ne-au devenit prieteni. Gandurile lor bune ne protejeaza si ne impulsioneaza sa mergem mai departe si sa luptam pentru viata lui Bibi.
Nu vreau sa va vorbesc despre durere si ace si vene sparte pentru ca nu doresc nimanui din lume sa se confrunte cu ceea ce traim noi zilnic. Bibi este premiant la laboratorul de analize - avem usa frigiderului infrumusetata de abtibilduri de buna purtare de la Diana - pentru ca, desi s-a marit acum si constientizeaza ce i se intampla, suporta totul cu un stoicism care ma face sa-l ador. Iar apoi gaseste puterea sa-i zambeasca asistentei si sa-i faca "pa" cu manuta.
Imi cer scuze ca postez atat de rar si ca nu sunt foarte activa pe forumurile pe care sunt inscrisa.Imi e greu sa ma desprind de Bibi chiar si pentru a-mi aduna gandurile. Noi suntem inca in faza de nedespartit si ne bucuram de fiecare clipa. Mi-e drag ca in fiecare zi devine un pic mai independent si are propria lui personalitate pe care si-o impune cu aplomb. Are o tenacitate irezistibila. Caci asta e puiul meu de om: un invingator in toate privintele.
